Este cunoscut faptul că, în preajma menopauzei, pot apărea schimbări ale stărilor emoționale predominante, cum ar fi creșterea anxietatății, simptome ale depresiei precum și schimbări bruște de dispoziție. Insă nu toate femeile resimt cu aceeași intensitate transformările emoționale, ba chiar se poate întâmpla ca această etapă a feminității să decurgă lin, fără mari suișuri și coborâșuri. Tu ce ai experimentat până acum?
Unele dintre noi nu remarcă transformări emoționale la menopauză, sau constată chiar că devin mai calme; alte femei se simt pur și simplu copleșite de intensificarea unor trăiri și senzații precum nerăbdarea, iritabilitatea, furia, crizele de plâns, panica, anixetatea, depresia și amplificarea stării de tensiune premenstruală. Astfel de simptome sunt de obicei însoțite de rușine, dorința de a ascunde ceea ce simțim, teama care apare ca urmare a gândului că nu ne mai regăsim așa cum ne știam și multe alte gânduri și emoții.
„Eu nu sunt așa”, „oare ce mi se întâmplă”, „nu mă comport normal” – sunt câteva moduri în care interpretăm reacțiile noastre la situații altă dată gestionabile. Drept urmare, putem deveni mai retrase, mai gânditoare, ne simțim deconectate de eu-l nostru emoțional și deprimate. Interpretarea pe care o dăm ne ajută sau ne sabotează starea de bine. In fața familiei ne putem exprima de obicei mai liber, în confortul spațiului de acasă și uneori lăsăm să se exprime iraționalitatea, emoționalitatea execesivă, comportamentele absurde. Insă când ne calmăm simțim nevoia să ne cerem scuze și să supracompensăm momentele intense – ceea ce este în sine epuizant.
Este oare corect? Poate că este o ocazie bună pentru a fi ascultate și susținute de către membrii familiei. Femeile care au parte de un astfel de suport se calmează mai repede, știind că cei dragi le sunt aproape. Astfel, își mențin încrederea în propria persoană și în puterea de a traversa cu bine perioadele emoționale dificile. Astfel nu intră în ciclul rușinii față de ceilalți și de ele însele. Căutarea suportului, a ascultării active, a spațiilor de non-judecată sunt esențiale.
In mod evident, la locul de muncă vigilența în relațiile cu ceilalți este mărită. Ce faci atunci când simți că-ți pierzi imaginea de bună colegă? Poate că îți muști limba ca să nu devii ironică sau agresivă verbal (așa îmi povestește mama); sau devii anxioasă constatând că deciziile pe care le iei nu mai sunt la fel de bune. Sau simți că nu le mai poți face față clienților. Această vigilență crescută, această presiune zilnică duc la creșterea anxietății, iar totul se perpetuează și amplifică reciproc făcându-te să simți, în anumite momente, că nu mai ai control asupra a nimic.
Ce altceva mai poți face, în afară de a te destăinui persoanelor apropiate (ce se pot arăta sau nu disponibile)? Consilierea, evaluarea psihologică pentru depresie și anxietate, terapiile corporale, tratamentele cu medicamente, terapiile alternative, modificări aduse regimului alimentar – toate acestea pot fi de un ajutor imens în ameliorarea simptomelor. Este foarte important să comunici cu alte femei despre ceea ce simți și trăiești in interiorul tău. Astfel vei constata că nu ești singura persoană care trece prin ce treci tu, iar simptomele tale vor deveni „normale”. Cel mai important este să ai încredere în tine că reușești să traversezi cu bine această perioadă și că devii din ce în ce mai puternică și mai în armonie cu ceea ce reprezinți: o femeie minunată.